Cum fotografiezi banca și șemineul sculptate de Milița Petrașcu fără să pierzi atmosfera din Casa Tătărescu

În istoria artei românești, conexiunile dintre personalități artistice și inițiative civice au generat momente definitorii pentru patrimoniul cultural național. Relația dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu din București este una dintre aceste legături esențiale, care dezvăluie modul în care arta, comunitatea și memoria publică pot dialoga într-un spațiu fizic și simbolic. Această conexiune nu doar că pune în lumină un traseu cultural important, ci oferă și o perspectivă asupra felului în care operele sculpturale pot fi integrate în viața cotidiană, păstrându-și forța expresivă fără a deveni simple obiecte de decor.

Cum Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu se întâlnesc în arta și memoria românească

Legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu de pe Strada Polonă nr. 19 din București reprezintă o poveste complexă de colaborare, susținere și continuitate artistică. Această narațiune se întinde de la inițiativa civic-culturală a Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, condusă de Arethia, care a facilitat întoarcerea lui Brâncuși „acasă” prin realizarea Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu, până la prezența în capitală a lucrărilor sculptate de Milița Petrașcu, ucenica lui Brâncuși, în Casa Tătărescu. Astfel, se conturează un traseu cultural care leagă spațiile publice de cele intime, sculptura monumentală de obiectul de artă funcțional, memoria colectivă de cea personală.

Arethia Tătărescu și infrastructura culturală a unei epoci

Arethia Tătărescu, soția premierului interbelic Gheorghe Tătărescu, a fost o figură esențială în construirea unei infrastructuri culturale în Gorj. Ca președintă a Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, ea a promovat proiecte culturale și sociale care au transformat memoria în acțiune concretă. Inițiative precum fondurile pentru Muzeul „Alexandru Ștefulescu”, protejarea patrimoniului local și, mai ales, sprijinul pentru realizarea Ansamblului de la Târgu Jiu, reflectă o viziune care depășea simpla comemorare, configurând un model de responsabilitate civică și culturală.

Drumul lui Brâncuși spre acasă: Ansamblul de la Târgu Jiu și semnificațiile sale

În 1935, Arethia Tătărescu inițiază comanda unui monument dedicat eroilor din Primul Război Mondial, căutând un artist capabil să rezoneze cu o viziune originală. Propunerea ajunge la Milița Petrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși, care îl recomandă pe maestrul său. Astfel, Brâncuși acceptă să realizeze ansamblul monumental, renunțând la onorariu, transformând astfel lucrarea într-un dar cultural cu o încărcătură simbolică profundă.

Ansamblul este compus din:

• Masa Tăcerii
• Poarta Sărutului
• Coloana Infinitului

Acest traseu sculptural, amplasat pe axa numită Calea Eroilor, definește o experiență a memoriei prin formă, ritm și spațiu, integrând orașul într-o propunere artistică de amplă rezonanță națională și universală.

Milița Petrașcu: puntea artistică între Brâncuși și Arethia Tătărescu

Milița Petrașcu, ucenica directă a lui Constantin Brâncuși, reprezintă o legătură esențială în această istorie. Nu doar că l-a recomandat pe Brâncuși pentru realizarea ansamblului de la Târgu Jiu, dar prin opera sa personală a contribuit la perpetuarea limbajului sculptural brâncușian în România. Implicarea sa în proiecte de memorie, inclusiv în realizarea mausoleului Ecaterinei Teodoroiu, confirmă rolul său de artist care construiește punți între creație, comunitate și istorie.

Casa Tătărescu: un spațiu al memoriei vii și al artei trăite

La adresa Strada Polonă nr. 19, în București, Casa Tătărescu adăpostește o serie de lucrări sculptate de Milița Petrașcu, care redau în obiecte de mobilier și elemente decorative o parte din limbajul esențial pe care Constantin Brâncuși l-a creat. Banca și șemineul sculptate aici nu sunt doar piese de mobilier, ci expresii tăcute ale unei filiații artistice care leagă trei nume fundamentale: Brâncuși, Milița și Arethia.

Acest spațiu se constituie astfel într-un capăt de traseu cultural, care oferă o cale complementară experienței monumentale de la Târgu Jiu, propunând o relație intimă, domestică, cu arta brâncușiană și cu moștenirea ei.

Contextul istoric și cultural al ansamblului de la Târgu Jiu

Ansamblul de la Târgu Jiu a fost gândit nu doar ca o colecție de sculpturi, ci ca un proiect integrat urbanistic și simbolic. Calea Eroilor, portalul, biserica și Coloana Infinitului definesc o axă ce traversează orașul, conectând spațiul public cu memoria colectivă. Acest demers a implicat exproprieri, finanțări guvernamentale și mobilizare civică, toate evidențiind complexitatea și seriozitatea proiectului.

Forma și esența: limbajul sculptural al lui Constantin Brâncuși în ansamblu

În ansamblul monumental, fiecare element este parte a unei povești simbolice și narative:

• Masa Tăcerii: evocă momentul de reflecție și comuniune, invitând la liniște și contemplare;
• Poarta Sărutului: marchează trecerea într-un spațiu al memoriei și al comuniunii spirituale;
• Coloana Infinitului: simbolizează recunoștința eternă prin repetitivitatea și verticalitatea sa, sugerând infinitatea și continuitatea.

Aceste forme nu sunt simple obiecte, ci experiențe care invită la o lectură profundă a memoriei și a identității.

Moștenirea și continuitatea: de la atelierul lui Brâncuși la Casa Tătărescu

Moștenirea lui Constantin Brâncuși nu se limitează la operele sale, ci include și concepția despre atelier ca spațiu total, în care sculptura, lumina și ordinea sunt parte a aceleiași expresii artistice. După obținerea cetățeniei franceze în 1952, Brâncuși a donat statului francez conținutul atelierului său, asigurând conservarea și reconstituirea acestuia ca operă integrală.

În paralel, în România, prin implicarea Arethiei Tătărescu și a ucenicei Milița Petrașcu, limbajul și spiritul brâncușian au fost perpetuate și integrate în memorie și spații culturale locale, precum Casa Tătărescu din București.

Întrebări frecvente