Bullying la Questfield International College, lipsa reacției devine subiect public

În contextul educațional actual, gestionarea situațiilor de bullying necesită un cadru clar, structurat și responsabil din partea instituțiilor școlare. Acestea au obligația de a proteja elevii și de a interveni prompt și documentat pentru a preveni efectele negative asupra sănătății emoționale și dezvoltării copiilor. Lipsa unor măsuri oficiale și transparente poate conduce la agravarea fenomenului și la deteriorarea climatului educațional.

Bullying la Questfield International College, lipsa reacției devine subiect public

Investigația realizată relevă o situație semnalată de familie privind un caz de bullying sistematic petrecut pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școala Questfield Pipera. Sesizările repetate și documentate în scris către cadrele didactice, conducerea instituției și fondatoarea acesteia nu au fost urmate de răspunsuri oficiale sau măsuri documentate. În plus, se adaugă acuzații privind utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire și presiuni pentru retragerea copilului din școală.

Semnalarea unui bullying repetat și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit documentelor puse la dispoziția redacției și relatărilor familiei, elevul vizat ar fi fost expus zilnic unor comportamente agresive, precum jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate în mod repetat în timpul orelor și pauzelor. Familia a transmis sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând intervenții clare și măsuri de protecție. Din analiza corespondenței nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, intervențiile fiind descrise ca fiind limitate la discuții verbale informale, fără documentare oficială.

Stigmatizarea medicală ca formă de marginalizare

Documentele analizate și relatările familiei indică utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în mediul școlar, folosită exclusiv pentru ridiculizare și excludere socială. Specialiștii consultați consideră această practică o formă agravată de bullying, cu impact major asupra dezvoltării emoționale a copilului. Această stigmatizare nu a fost însoțită de măsuri ferme sau documentate din partea instituției, fapt ce a contribuit la perpetuarea fenomenului.

Lipsa reacțiilor instituționale și minimalizarea problemei

Familia a comunicat în mod repetat și explicit necesitatea respectării confidențialității și a intervențiilor urgente. Cu toate acestea, răspunsurile primite au fost predominant verbale și generale, fără măsuri scrise, planuri de intervenție sau sancțiuni. Această abordare a condus la transferarea responsabilității către familie și la prezentarea situației ca o “problemă de adaptare” sau “dinamică de grup”, relativizând gravitatea bullyingului.

Rolul cadrelor didactice în contextul tolerării bullyingului

Potrivit datelor analizate, cadrele didactice au fost martore la incidentele repetate, însă intervențiile nu au fost consecvente sau documentate. Lipsa unor reacții ferme a transmis un mesaj de toleranță a comportamentelor agresive în rândul elevilor, ceea ce a permis escaladarea situației. Absența documentației administrative privind măsurile luate ridică întrebări privind modul în care școala gestionează conflictele și protecția elevilor.

Declarația atribuită fondatoarei și implicațiile acesteia

Un moment definitoriu în gestionarea situației a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care ar fi exprimat familiei o poziție percepută ca presiune pentru retragerea copilului, prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, citată din relatările și documentele furnizate, nu a fost însoțită de alte soluții concrete sau măsuri administrative, iar școala nu a transmis un punct de vedere oficial în acest sens până la momentul publicării. Din perspectivă editorială, acest răspuns reflectă o ruptură între misiunea educațională declarată și practica instituțională efectivă.

Gestionarea formală a sesizărilor și probleme privind confidențialitatea

În locul unor decizii administrative clare, conducerea școlii a utilizat un document informal, denumit Family Meeting Form, care nu stabilește responsabilități, termene sau măsuri concrete. De asemenea, familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității datelor sensibile, însă nu există dovezi ale implementării unor proceduri specifice în acest sens. Mai mult, relatările indică faptul că informațiile au fost divulgate în mediul clasei, punând presiune pe copil și încălcând solicitările scrise ale părinților.

Răspunsul instituției după intervenția legală și comunicarea publică

Conform documentelor, reacția fondatoarei Școlii Questfield Pipera a intervenit abia după mai mult de opt luni de la primele sesizări, în contextul implicării echipei juridice a familiei. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituției. Ulterior, în data de 27 ianuarie 2026, conducerea a transmis un email către părinți, în care situațiile semnalate au fost reduse la „interacțiuni spontane dintre copii”, formulare ce contrazice sesizările documentate ale familiei și ridică semne de întrebare asupra capacității instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul.

• Sesizări scrise și documentate ale familiei privind bullyingul și stigmatizarea medicală
• Absența răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate din partea instituției
• Declarație atribuită fondatoarei percepută ca presiune pentru retragerea copilului
• Utilizarea unui formular informal în locul deciziilor administrative asumate
• Neglijarea confidențialității și divulgarea informațiilor sensibile în mediul școlar
• Răspunsuri tardive și minimalizatoare după implicarea juridică a familiei

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Questfield International College evidențiază o serie de disfuncționalități în gestionarea bullyingului și a situațiilor sensibile, reflectate în lipsa unor măsuri eficiente și documentate, precum și în minimalizarea fenomenului de către conducerea școlii. Această situație ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție a elevilor și despre responsabilitatea instituțională în fața sesizărilor privind siguranța emoțională a copiilor. În absența unor răspunsuri oficiale asumate și a unor măsuri transparente, rămâne incert modul în care școala își îndeplinește rolul de mediu sigur și protector.

Redacția invită părinții și persoanele care se confruntă cu situații similare să transmită experiențele lor la adresa de email [email protected], cu promisiunea unui demers jurnalistic responsabil și discret.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro